Destin, teama, vise

Cateodata mi-e ciuda ca mi-e teama sa visez. Sunt mult mai realista decat mi-as dori si rar se intampla sa ma las furata de un vis. Nu cred nici in Fat-Frumos din lacrima, nici in dorintele care se vor implini atunci cand vezi o stea cazatoare si nici in horoscop. Cred ca trebuie sa muncesti mult ca sa ai sorti de izbanda. Si mai cred in destin. Sunt sigura ca fiecare decizie, oricat de neinsemnata poate parea, ne influenteaza viata intr-o masura mult mai mare decat ne putem imagina. Teama de esec sau de penibil ne impiedica de multe ori sa facem un pas inainte. Frustrarile sunt greu de indurat si regretele ne trag intotdeauna inapoi. Asa ca incerc sa ma conving ca e bine sa visez, sa-mi scot din vocabular cele doua cuvinte care nu-mi plac "teama" si "esec" si sa incerc sa fac tot posibilul sa-mi fie mai bine. Pana la urma, asta e viata, un amestec de succese si esecuri, peste care trebuie sa trecem intotdeauna cu zambetul pe buze. Asa spun optimistii, eu inca nu m-am convins dar fie cum zic ei. Pana la urma, uneori, destinul are nevoie de provocari.

P.S: Cel mai bun exemplu e filmul "Sliding Doors" cu Gwyneth Paltrow.

Aaliah - Try again

Jumatati de masura

Unii oameni merg pentru idealurile lor pana-n panzele albe. Ei bine, eu merg numai pana aproape de panzele albe. Pornesc cu ambitie, stabilesc destinatia si imi promit ca "de data asta" va fi altfel si nu ma mai dau batuta la mijlocul drumului. Si chiar pare "altfel" pret de cateva momente, zile, luni pana cand sunt aproape de tinta... dar ceva ma trage inapoi de fiecare data. Am folosit drept scuza zodia, desi nu am nici cea mai mica idee despre zodii si nici nu cred in asta. Deloc. Dar am auzit de atatea ori ca racii, in general, fac doi pasi mari inainte si unul inapoi incat am ajuns sa cred asta si parca a devenit o obsesie. Ce-mi veni cu monologul asta? Ei bine, mi-am dat seama ca multe lucruri le-am lasat pe jumatate rezolvate, ca de multe ori m-am oprit pe marginea drumului, inainte sa ajung la destinatie si ca am acceptat dezamagirea in locul satisfactiei de a avea inca un vis implinit. E la fel ca si in cazul dietelor: incep intotdeauna lunea si nu sunt duse niciodata la bun sfarsit. Asa si cu planurile mele. Si mi-e ciuda tare de tot pentru ca din cauza asta am impresia ca 2009 a fost un an ratat. Desi sunt cateva lucruri pe care le-as putea nota la capitolul "realizari" dar parca mult mai putine decat in alti ani. Acum astept sa treaca cele sase saptamani care ma despart de 2010. Simt ca va fi un an bun. Si poate ca de data asta chiar va fi altfel...

Amy MacDonald - Run

Gheorghe Dinica

Sunt un om prea mic sa pot vorbi despre un om atat de mare...



Dumnezeu sa-l odihneasca!

MAGNIFICENT

Specie noua de bizoni

Ma enerveaza moralistii. Tare de tot! Acei oameni care au impresia ca le stiu pe toate si trebuie sa faci asa cum spun ei altfel nu va fi bine. Dar cel mai tare ma enerveaza moralistii din trafic. Nu cumva sa indraznesti sa schimbi banda daca moralistu' e mai aproape de 500 de metri de tine. Nu ai voie, pur si simplu. Culoarul trebuie sa ramana liber pentru ca vine EL. Va trece pe langa tine si te va claxona. Asta e varianta optimista. Dar poate iti mai arunca si o injurattura, ca tot e la moda. Sau poate deschide geamul si scapa de saliva acumulata in exces. Si asta se poarta. Dar nici injuratura, nici scuipatul nu-si au rostul fara cateva vorbe de duh despre cat de prost esti. Gesticuleaza, i se umfla venele (din pacate, nu plesnesc), se agita ca un titirez, merge mai departe dar nu te uita! Iti mai face cateva sicane pentru ca acum, EL este mai tare! EL, de cele mai multe ori este taximetrist si asta ii da puterea suprema de a controla totul. Tu esti zero in fata lui si in momentul in care trece pe langa tine ar trebui sa te faci mic, sa parchezi masina si sa iei tramvaiul. Si ar mai fi indicat sa iti arunci permisul in canal pentru ca nu meriti sa fii sofer in tara asta. Uite, pe mine astia ma scot din minti. Nu m-a injurat nimeni azi, nu m-a scuipat dar o privire moralista am primit dis-de-dimineata. Nu se putea altfel...

Eu cu cine votez?

Departe de mine gandul de a face politica pe blog, dar ma gandesc cu groaza la faptul ca se apropie alegerile. Ma macina o intrebare: "Eu cu cine votez???" Oricat m-as chinui, zau ca nu gasesc un raspuns. Culmea, este doar a doua oara cand merg la vot sa-mi aleg "presedintele" si deja simt ca merg degeaba.

Cand eram mica, mi se parea ceva extraordinar faptul ca aveam puterea de a ne alege liderul. Poate si pentru ca ai mei mi-au povestit destul de multe despre comunism si despre ceea ce a insemnat revolutia. Asa ca fiecare zi de alegeri parea o zi de sarbatoare. Cand eram mica, am prins alegerile la bunicii mei. Imediat dupa biserica, mergeau la vot si alegeau cu incredere si speranta ca va fi bine. Si ai mei faceau la fel. Si asa am facut si eu acum cinci ani. Am votat convinsa ca imi va fi bine. La cei 20 de ani pe care ii aveam atunci totul parea minunat. Eram studenta cu bursa la facultatea la care mi-am dorit sa studiez si aveam si un job care parea mai degraba un hobby si mai eram si platita pentru asta. Au trecut cinci ani, mi-e mult mai bine decat speram dar totul mi se datoreaza MIE si educatiei pe care am primit-o de la parintii mei. Pentru ca eu mi-am sacrificat anii de facultate si adolescenta si am muncit cot la cot cu cei mari pentru a fi sigura ca voi avea un job care sa-mi asigure un trai decent si un viitor luminos. Nu am gresit si sunt cat se poate de multumita de viata mea. Dar nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost daca ar fi trebuit sa imi caut un loc de munca acum doi ani, cand am terminat facultatea. Cum ar fi fost daca parintii mei nu ar fi putut sa imi asigure o casa? Care ar fi fost sperantele mele la o viata normala?

Nu am cedat tentatiei de a pleca peste mari si tari pentru ca imi iubesc prea mult familia si prietenii si nu as putea trai departe de ei. Acum, in schimb, as vrea sa o fac. Dar, din nou, sunt foarte multi oameni si multe lucruri care ma tin aici. Asa ca, probabil, voi merge la vot si voi "stampila" schimbarea. Dar cine ne garanteaza ca va fi mai bine? Nu am luat-o razna dar stau si ma uit la o emisiune in care diversi candidati ne promit luna de pe cer. Ma uit si nu vad nimic, ii ascult si nu aud nimic. Am mai auzit lucrurile astea acum cinci ani si nimic nu s-a materializat. In plus, daca nu m-a convins nimeni in ultimii cinci ani de ce ar face-o intr-o luna? Om trai si om vedea ce se intampla in campania asta de care deja mi-e sila desi nici macar nu a inceput.

Daniel Merriweather - Change

Lista de dorinte

Fifi ma provoaca sa ne duelam in dorinte. Aparent, nimic mai simplu. Si totusi, parca nu e atat de usor. Dovada faptul ca am stat putin pe ganduri pana sa postez putinele dorinte pe care le am acum in minte. Era mult mai simplu sa am totul si sa nu-mi mai doresc nimic. Dar cum nu se poate, cam asta imi doresc:

2009
- ziua de azi, marti 13, sa imi poarte noroc si alegerea facuta azi sa fie una inteleapta...acum asa pare si nu as vrea sa imi strice ceva/cineva bucuria.
- sa nu-mi dispara ambitia legata de sport :)
- ziua mamei mele sa fie una minunata, asa cum merita
- sa ploua cu masura si sa fie o iarna blanda, fara drumuri blocate, masina inzapezita si parbriz inghetat
- Boc sa faca poc cu toata gasca
- sa hibernez in voie si sa dorm cele opt ore de care am nevoie in fiecare noapte
- sa-mi recuperez optimismul si convingerea ca va fi mai bine
- de Craciun sa fiu acasa, cu ai mei si prietenele mele, sa mananc cozonac de la bunica si sarmalele facute de mama fara sa stiu ce inseamna cuvantul "dieta"
- de revelion as vrea sa fiu intr-o tara calda, in costum de baie, o rochie vaporoasa si slapi... sa uit de frig si zapada si sa ma bucur de un an nou calduros.

2010
- sa fie un an mai bun decat precedentul
- sa mi se indeplineasca visul care nu a devenit realitate in 2009
- sa castig la loto, macar cu cinci numere... poate incep sa si joc
- sa ma intorc din tarile calde in ianuarie si sa aflu ca nebunia cu criza este doar o amintire neplacuta si lucrurile au revenit la normal
- sa am locul meu de parcare
- sa nu mai aud de Udrea si alte specimene cu ambitie
- noul guvern sa anunte ca weekend-urile vor avea trei zile
- rating-ul sa fie unul de neegalat
- un concert Robbie Williams pe O2 Arena si cateva zile de vis la Londra
- sa vad cum infloresc ghioceii la Roma
- sa nu se mai rupa prietenii precum un sirag de margele prost facut
- sa am mai mult timp liber pentru mine si care sa-mi permita sa am grija de un bichon alb si pufos
- o vacanta de vara departe de civilizatie...sa aud numai sunetul valurilor, sa vad doar marea albastra, nisipul auriu si oameni fericiti
- toamna sa inceapa cu un concert U2 dar in Portugalia de data asta
- la finalul lui 2010 as vrea sa ma uit la biletul de avion spre New York si sa ma intreb daca merita sa ma mai intorc...

P.S: Cam atat, deocamdata! Completez pe parcurs dar pana atunci dau leapsa mai departe Simonei, Oanei si Magdei. Spor, fetelor! :) Si lui Nelu, bineinteles!

Bliss - Wish You Were Here

Cinema sau frigider

Sambata seara, Hollywood Multiplex, o comedie foarte reusita. Sala plina, forfota continua si rontait de popcorn. In dreapta, o fata cu un ras imposibil si care isi imagina ca e la meci si trebuie sa comenteze fiecare miscare. Telefonul suna intr-o veselie, ringtone o manea sinistra. Aerul conditionat dat la maxim. Ajung noaptea acasa cu durere in gat si urechea mea incepe sa faca figuri. Ma sageata o data la cateva minute si fac noapte alba. Azi parca ma lasa durerea dar m-am amagit singura. A luat-o de la capat. Si uite asa, dupa ce am scapat de gripa, acum ma chinui cu urechea. Si culmea, am mai si platit pentru asta. Multumesc celor de la vitan pentru o seara minunata. Noroc ca a fost filmul reusit!

Secretele succesurilor

Ziua de azi a avut o mie de ore. Si au trecut ingrozitor de greu. Am stat ore in sir in pat, cu ceaiuri, medicamente si teancuri de batiste langa mine. Initial, am incercat sa citesc. Dupa vreo 20 de minute, pleoapele imi erau tot mai greoaie si imi lacrimau ochii, probabil din cauza racelii. Am renuntat si am trecut la tv. Dar am auzit cuvantul "greva" de 30 de ori pe minut si vedeam numai GREVA in fata ochilor. Am decis ca e momentul sa recuperez episoadele din Gossip Girl. Dar am facut o scurta pauza si am navigat pe internet. Si pe internet am ramas. Ei bine, ce mi-a fost dat sa vada alungat orice urma de plictiseala. Am imbinat utilul cu placutul pentru ca am aflat ultimele tendinte in materie de moda si m-am si distrat copios. Si pentru ca nu sunt egoista, va spun si voua ce am invatat azi:

- cel mai bun cadru pentru o fotografie reusita este in baie, de preferinta cu spatele la toaleta sau chiuveta
- daca nu ai covrigi de "haur" in urechi, nu existi!
- buzele musai trebuie sa fie roz ciclam si tuguiate
- privirea trebuie sa exprime nemultumire si furie, de parca ai fi un leu in cusca dornic sa sfasie ingrijitorul care te-a inchis
- un bibelou sau un mileu da un farmec aparte pozelor
- neaparat mult aur: cercei, inele, lanturi, medalioane, bratari si orice s-a mai inventat in materie de bijuterii
- ca sa fii in trend, e bine sa iti asortezi parul cu rochia
- vei iesi intotdeauna in evidenta cu un top verde papagal, fusta ciclam, dres portocaliu si sandale turcoaz
- pielea de leopard e un "must" toamna asta... de preferinta, asortata cu o piele bronzata excesiv, de parca ai fi innoptat in solar
- daca nu stii in ce pozitie sa stai la poza, te poti aseza pe biblioteca din sufragerie, sprijinita de perete sau de ce nu, te tii de clanta
- siguranta de sine trebuie sa fie evidenta asa ca e bine sa adopti o atitudine de diva Playboy sau starleta porno
- intotdeauna trebuie sa pari luata prin surprindere, chiar si atunci cand esti propriul tau fotograf si te pozeze in oglinda din baie
- nu ai voie sa zambesti. fata ta trebuie sa arate de parca abia ai aflat ca niciun barbat bogat nu te va lua de nevasta
- operele de arta se pun mai apoi pe hi5 insotite de versuri din manele...versuri cu mesaj in special pentru eventualele pretendente ale partenerului de viata.
- comentariile de sub poze trebuie scrise in limbaj hi5 si sub nicio forma nu trebuie sa respecti vreo regula gramaticala pentru ca nu e "cul"

Noroc cu www.pitzipoanca.org! Nu m-au platit sa le fac relama dar adevarul e ca nu am mai ras de mult atat de bine! Desi daca ma gandesc ca specimenele astea chiar exista, parca nu mai e chiar atat de amuzant. As propune o petitie sa le salvam si sa le ducem in mediul lor natural, la ZOO. Dar nici asta nu e bine. Daca fac icter maimutele?

Toamna - pro si contra

Nicoleta mi-a dat o leapsa draguta: sa ma declar pro sau contra toamnei si sa imi argumentez alegerea. Nimic mai simplu! Sunt pro toamna dar nu de multa vreme. Daca acum cativa ani, imi doream cu disperare ca vara sa tina jumatate de an, de trei ani incoace, de cand m-am mutat in Bucuresti, as vrea sa fie vara o luna pe an si daca se poate, cinci luni de toamna. Dragostea mea pentru toamna s-a cladit incet, incet din amintiri frumoase.

Imi place aerul proaspat, diminetile racoroase si soarele timid de la amiaza, weekend-urile ploioase, excelente pentru citit sau un maraton de filme, sub o plapuma calduroasa si cu un ceai fierbinte in mana. Astept toamna, an de an, pentru strugurii dulci ca mierea si perele zemoase, pentru zacusca delicioasa pe care o face mama si pentru gemul de mere al bunicii. Covoarele de frunze de toate nuantele de galben, portocaliu si maro iti fura privirea.

Mi s-a facut extrem de dor de castanele pe care le-am cumparat ani la rand de la aceeasi batranica ce le cocea la poalele cetatii medievale din Tg. Mures. Sunt sigura ca nu sunt altele mai bune. Si uite asa, mi s-a facut un dor cumplit de casa, de Piata Trandafirilor si de spectacolul culorilor din cetate. Fie ca eram la liceu sau la facultate, cum prindeam o ora libera fugeam direct la cetate si stateam acolo ore in sir, povesteam si faceam planuri de viitor, pe "cand vom fi oameni mari" in speranta ca timpul va trece cat mai repede. Iar acum ne dorim sa dam timpul inapoi, sa fim din nou pe banca din cetate, in mijlocul frunzelor ruginite.


Autumn In My Heart - Remember

P.S: Dau leapsa oricui ii place toamna si are amintiri frumoase.

Leapşa muzicală

Pe cand ma intrebam daca sa ucid blogul sau sa ii mai dau o sansa, Simona mi-a dat o leapsa care m-a binedispus si, in concluzie, a prelungit viata blogului. Simona zice ca este ziua muzicii si trebuie sa imi aleg si eu o melodie frumoasa. Imi vin in minte zeci de melodii superbe si mi-e greu sa decid pe care din ele s-o aleg. Dar o sa postez melodia care m-am indragostit de cand am auzit-o prima oara, pe care am ascultat-o de mii de ori si de fiecare data a reusit sa treasca sentimente in mine.



Asta a fost si momentul in care am devenit fan U2. Au trecut vreo patru-cinci ani de atunci dar nu cred ca a fost zi in care sa nu ascult One Love.

Vise devenite realitate

Imi place la nebunie filmuletul asta. Poate pentru ca ma regasesc in el. Acum vreo sase ani, cand visam doar ca as putea lucra in tv intr-o buna zi, o "distinsa" doamna producator mi-a spus ca imi recomanda sa ma orientez spre presa scrisa pentru ca nu am nicio sansa in televiziune. Nu ma ajuta aspectul si mai aveam si un defect de vorbire, spunea ea. Am bocit o saptamana dar tot nu a reusit sa ma descurajeze desi in acel moment pentru mine conta mult parerea ei. Dar atunci nu am vrut sa tin cont de opinia ei, pur si simplu. Dupa o luna, ma angajam la Antena 1 Tg Mures. Si nu am avut nevoie nici de operatie estetica, nici de logoped. E adevarat ca nu am scris istoria, cum au facut acesti oameni, dar e important ca am invatat ca daca am incredere in fortele proprii, pot face un vis sa devina realitate.

Bărbaţii,de două ori mai mincinoşi decât femeile?

Bărbaţii mint de două ori mai mult decît femeile, potrivit unui sondaj recent, realizat de compania 21th Century Fox, ale cărui rezultate şi concluzii au apărut în ediţia electronică a publicaţiei britanice Daily Express.Potrivit acestui sondaj, bărbaţii le spun şefului, colegilor sau partenerului de viaţă, în medie, şase minciuni pe zi. Numărul minciunilor ajunge astfel la 42 pe săptămînă, 2.184 pe an, 126.672 în timpul unei vieţi. În schimb, femeile spun trei minciuni pe zi, ajungînd la 68.796 de minciuni pe parcursul vieţii.

Mincinoşii fac orice ca să ne convingă – rămînînd nemişcaţi şi uitîndu-ne la noi ca să ne citească reacţiile”. “Atingerea feţei şi o clipire rapidă sînt reacţii prin care mincinoşii se trădează. Însă chiar şi cele mai bun expert din lume poate să identifice doar 85% din minciunile auzite, detectate cu ajutorul limbajului trupului”. Cu toate acestea, peste 80% dintre persoanele intervievate au declarat că îşi dau seama cu uşurinţă dacă partenerul lor de viaţă minte – şi peste o treime dintre ei a fost surprinşi în timp ce încercau să îşi mintă partenerii.

Aproape un sfert dintre cuplurile respondente s-au certat din cauza minciunilor, iar 7% s-au despărţit. Aproximativ 9% dintre participanţi au avut probleme la locul de muncă din cauza faptului că au preferat să mintă. Printre cele mai frecvente minciuni se anumără: “Îmi pare bine să te revăd. Mi-e dor de tine”, “Traficul a fost aglomerat”, “Alarma ceasului meu nu a pornit iar trenul a avut întîrziere”.

Minciunile de top ale bărbaţilor:
Asta e ultima halbă de bere, dragă.
Nu, fundul tău nu pare deloc mare în rochia/fusta asta.
N-a fost aşa de scump.
N-am băut deloc aşa mult.
Mi-a murit bateria.

Minciunile de top ale femeilor:
N-a fost aşa de scump.
Nu e deloc nou; îl am de multă vreme.
Mă doare capul.
Era la reduceri.
Nu ştiu unde e, nici nu l-am atins.

Ce situaţie!!! Să fie chiar aşa?


Charles&Eddie - Lie

Despre accidente

Trei, Doamne, si toate trei fara nicio zgarietura.

Primul a fost acum cinci ani, la doua-trei luni dupa ce mi-am cumparat masina, in Targu-Mures. Era cinci dimineata, mergeam spre redactie pentru matinal. Pe strada eram doar eu si o masina care transporta containerele de gunoi. Culmea ca desi abia crapase de zi, mergea semaforul asa ca ne-am asezat in paralel. A venit o masina plina cu niste baietasi foarte energici care au claxonat pana l-au urnit pe nenea cu camionul desi era rosu. Asa ca el a facut stanga, direct in masina mea. Cred ca nici nu a simtit pentru ca a plecat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am avut noroc ca i-am retinut numarul ( pe care il stiu si acum) si politia l-a gasit a doua zi. Eu am mers la redactie, am intrat in direct, am zambit frumos la tv si m-am descarcat atat cat am putut doar in pauzele de publicitate. Masina s-a reparat iar eu am trecut peste sperietura primului accident.

Al doilea a fost acum doi ani, in vara. Noi am plecat spre mare dar, fara sa vrem, am ramas pe Autostrada Soarelui. Ideea stralucita a unui individ de a da foc miristii a dus la moartea unui om, ranirea a 12 persoane si distrugerea a 16 de masini. Una dintre ele e masina noastra care a fost considerata dauna totala. Am scapat fara nicio zgarietura dar cu o sperietura de nedescris. Nu am inteles ce se intampla. Era un nor de fum. Daca stateam pe sosea, riscam sa ne loveasca celelalte masini pentru ca nu se vedea nimic. Daca stateam pe margine, eram la un pas de flacarile imense. Nu se putea respira din cauza fumului, oamenii stateau cu fetele acoperite. Iar dupa cateva minute, s-a anuntat si al doilea accident in lant, insa pe sensul opus. Imaginile erau de cosmar. 12 masini facute zob, unele in flacari, oameni care urlau de durere si se tarau pe marginea drumului si o mama cu un copil in brate, lovit la cap. Cred ca au fost cele mai grele momente din viata mea. A trebuit sa trecem peste sperietura, sa ne adunam fortele si sa ne facem treaba. Cand am ajuns acasa, mi s-a parut ireal ca nici eu, nici colegii mei, nu am patit nimic. O vreme mi-a fost teama sa conduc pe autostrada dar a trecut.

Iar al treilea a fost acum patru zile. O frumoasa zi de duminica, o strada aproape pustie. O neacordare de prioritate a dus la moartea masinii mele. Eu, intacta, fara "escoriatii". Cei mai multi mi-au zis ca e un semn ca masina trebuia schimbata. Poate ca nu era in cea mai buna forma, dar era masina mea care mi-a fost alaturi "la bine si la rau" in ultimii cinci ani. Si m-a protejat si de data asta. Nu vreau sa ma gandesc cum as fi aratat acum daca nu mi s-ar fi deschis air bag-ul, avand in vedere ca nu purtam centura. Acum e in moarte clinica... sau dauna totala, cum zice agentul de asigurari. Asa ca incepe cautarea viitoarei "partenere de viata".

Dead and gone

Eu si bubulina, pe drum cu prioritate. "The other" pe acelasi drum, venea din directie opusa si cauta o adresa. Ghinionul meu ca a gasit-o chiar inainte sa ne intersectam. Asa ca a facut stanga fara sa se oboseasca sa mai acorde prioritate, ca doar era duminica. Am franat cat am putut dar degeaba. Am tras dreapta dar as fi lovit oamenii si apoi as fi intrat intr-un pom. Asa ca masinile noastre au facut cunostinta si s-au "lipit" mai tare decat ne-am fi dorit. Praf amandoua, iar a mea e dauna totala. "The other" probabil ca isi va repara masina. Eu nu.

Justin Timberlake-Dead and Gone

Suntem prea buni pentru Madonna

De trei zile, aud acelasi lucru: concertul Madonnei, comentarii pro si contra. Daca "indraznesc" sa spun ca mi-a placut, se ridica o spranceana si mi se spune ca a fost de doi lei. Bine, in mare parte, de cei care au vazut cateva minute la televizor dar sunt specialisti in "a-si da cu parerea".

Ei bine, mie chiar mi-a placut. Cred ca Madonna a facut super show..."comercial", "playback", cum spun unii ca a fost. Am sesizat si eu praful dar am reusit sa depasesc momentul. Nu m-am nascut si nu am crescut in puf si, in plus, am stiut tot timpul ca merg la un concert in parc. Cat despre organizare, e adevarat ca se putea mai bine. Dar cand am ajuns noi era o coada imensa si m-am temut ca voi innopta langa parc. Dar nu a fost asa pentru ca in urmatoarele cinci minute, eram deja in sectorul A.

Am auzit foarte multi oameni care s-au simtit jigniti de melodiile tiganesti, ferm convinsi ca Madonna a facut-o intentionat, stiind ca noi suntem tigani. Pai da! A inceput sa cante cu Gogol Bordello acum vreo trei ani, stiind ca va ajunge candva in Romania - "The land of choice" si niste oameni limitati se vor simti lezati. Eu cred ca unii isi acorda mult prea multa importanta, sincer. Nu mi-a placut nici mie lectia antidiscriminare pentru ca nu cred ca e cazul, dar nici nu am huiduit pentru ca tine de cei 7 ani de acasa. Nu stiu daca a mai fost huiduita undeva, dovada ca a aparut in presa straina "gestul nostru". Si in plus, toti aia care au simtit ca Madonna i-a facut tigani, poate data viitoare ar trebui sa isi ia dictionarele de engleza la ei si asa vor intelege cam ce a spus femeia aia pe scena.

S-a plans lumea ca nu s-a vazut nimic. Si eu am stat mult pe varfuri, dar am vazut destul de bine. In schimb, mi se pare ciudat sa iti cumperi bilet cu 120 de lei si sa ai pretentii sa fii tratat ca un VIP. Era de asteptat sa fie locuri in spate si sa nu se vada mare lucru. Mi-au mai placut si comparatiile cu concerte adevarate, pe stadioane. Dar si-ar fi cumparat cineva bilet acolo cu 120 de lei??? Eu ma indoiesc.

Mi s-a parut ca a fost plin de oameni care au venit la concert ca la biserica. Au stat cu mainile in buzunar si s-au uitat ca boul la poarta noua. Dar apoi s-au plans ca nu s-au distrat. Cred ca pofta vine mancand si daca ar fi facut efortul sa guste concertul in loc sa critice, poate ar fi avut alta parere.

Si ultima reclamatie: Madonna e urata si batrana. Dar de ce se astepta cineva sa apara pe scena Miss Univers??? Adica a fost Madonna pe care o stie toata lumea, care mai are si vreo 51 de ani. As vrea sa vad "carcotasele" cum arata la 51 de ani.

Ma scuzati, dar eu cred ca ar trebui sa ne bucuram ca avem ocazia sa mergem aici la un concert adevarat si nu trebuie sa facem efort financiar pentru asta. Dar daca o sa huiduim la fel de frumos si la urmatorul mare concert, mi-e teama ca va trebui sa ne multumim sa o vedem pe Andreea Banica sau Andra. E adevarat ca mi-as dori sa avem un stadion adevarat dar pana atunci mai bine sa ne multumim cu ce avem. Sa mai lasam fitzele acasa si sa nu ne mai consideram mult prea buni pentru toti "amatorii" astia care vin sa concerteze in Romania.

MADONNA

CE MI-A PLACUT:
- Madonna artista- un pachet de muschi care stie sa faca show
- Madonna femeia - mult mai frumoasa si mai fresh decat ma asteptam
- energia si dinamismul
- spectacolul de lasere si lumini - exceptional
- piesele cu care am crescut au fost remixate si suna foarte bine
- coregrafia pentru "Devil wouldn't recognize you"
- momentul Michael Jackson
- muzica tiganeasca - "La Isla Bonita" mi se pare geniala in varianta Gogol Bordello
- "She's not me"
- Paul Oakenfold

CE NU MI-A PLACUT:
- organizarea de doi lei, asa cum era de asteptat
- norii de praf care se ridicau odata cu trecerea puhoiului
- asteptarea divei care a cam exagerat si ne-a tinut cam mult "in suspans"
- lectia "antidiscriminare"

CE MI-AR FI PLACUT:
- sa fie si Gogol Bordello pe scena
- sa cante mai multe piese cunoscute, gen " Like a virgin" sau "Material Girl"
- publicul sa faca atmosfera si sa nu stea ca la film

P.S: Per ansamblu, mi-a placut concertul. Mult de tot. Nu m-am asteptat nicio clipa la o super voce ci la un show adevarat si asa a si fost. Nu regret ca am stat sase ore in picioare si ca maine va fi greu sa tin ochii deschisi la munca. Chiar a meritat si astept urmatoarea ocazie. Cu siguranta, as merge si a doua oara la un show Madonna. Si mi-a ramas in minte o fraza a Madonnei: "COME ON, ROMANIA! YOU CAN DO BETTER!"

Madonna - She's Not Me

Cutremure... fara numar!

Prima data am simtit ca se misca pamantul sub mine in aprilie. Nu a fost deloc placut, ba chiar am intrat in panica mai tare decat as fi crezut. A doua oara ar fi trebuit sa il simt acum vreo doua saptamani dar eram in masina si am aflat de la prieteni ca ar fi fost cutremur. Si de la tv, bineinteles!

Dar daca tot se anunta cutremure pe banda rulanta, niste oameni binevoitori s-au gandit sa ne faca un bine si sa ne ajute sa ne obisnuim cu senzatia. Asa ca noi avem parte de simulari zilnic. Muncitorii de la pasajul Baneasa ne zguduie cam o data la cinci minute. Azi chiar am avut o senzatie ciudata cand am simtit un gadilat in talpi. Nu am ras deloc, ba chiar m-am speriat usor. Dar cei din jur pareau deja obisnuiti asa ca m-am linistit imediat. Si am avut timp sa ma obisnuiesc pentru ca s-a repetat de zeci de ori.

Va multumim, domnilor! Sunteti niste persoane deosebite! Daca o tineti asa pana in decembrie, jumate din antena va lua xanax.

Madonna - AMR 6 zile

Abia acum m-a lovit entuziasmul. Nu pot sa spun ca o divinizez dar cred ca merita vazuta, mai ales ca e aici, la doi pasi. Dar, asa cum ma asteptam, un astfel de concert da viata peste cap in Bucuresti aproape la fel de tare ca si summit-ul NATO de anul trecut. 14 strazi din jurul parcului Izvor blocate. De locuri de parcare nici nu poate fi vorba. Organizatorii ne sfatuiesc sa mergem cu metroul dar nu stiu de ce am impresia ca nu e o idee buna. Mi-e groaza de nebunia care va fi miercuri acolo. Masina ramane acasa, asta e clar. Prefer taxi sau sa fac o plimbare de trei kilometri, cat sunt de la mine pana la Unirii, decat sa risc sa o aud pe Madonna din masina. Ma intreb cu cat timp inainte de concert ar trebui sa mergem. Imi si imaginez cozile uriase, inghesuiala si comentariile de la intrare. Sper sa ma insel. Dar imi amintesc cum a fost la U2, unde au fost 90.000 de oameni. Nicio strada blocata si metroul circula din minut in minut. Ai ajuns la stadion, ai fost verificat si ai intrat. Nu am asteptat niciun minut si nu s-a format nicio coada. Plus ca am ajuns cu o ora inainte. Atat. Din nou, sper sa gresesc si sa fim uimiti de organizare. Madonna, in schimb, sunt convinsa ca imi va placea.

Robbie Williams - She's Madonna

Persona non grata pentru Yahoo

Din motive deocamdata nedescoperite, yahoo ma cenzureaza. Pe scurt, m-a blocat total. Adio yahoo mail, adio yahoo messenger!

Initial am tunat si am fulgerat, convinsa ca si-a bagat cineva nasul in mailul meu. Probabil mi-am acordat prea multa importanta pentru ca nu a fost vorba de asa ceva. In aceeasi zi, prietenele mele au patit acelasi lucru. Si nu a durat un minut, o ora sau o zi, ci ne cenzureaza de cateva zile. Am stat, am cugetat si am ajuns la o singura concluzie: de vina or fi cele cateva sute de poze pe care ni le-am trimis in acea zi. Dar... ce e de facut??? Nimeni nu stie! Le-am scris mail-uri si tot degeaba. Au trecut cele 48 de ore si nimeni nu a dat vreun semn de viata. Simt nevoia sa protestez. Dar pana atunci am gasit eu o solutie. Sau, cel putin, asa am crezut. Mi-am facut un id nou, dar cu aceleasi date personale. Minunea a durat vreo doua ore pana cand m-am delogat. A fost blocat si acel mail si id de mess. Din nou, customer abuse report, din nou no answer! Nu vrea si pace! Nici de pe alt calculator, nici meebo, nici alte artificii!

Am intrebat in stanga si-n dreapta si nimeni nu stie ce e de facut. Nici macar baietii de la IT in care mi-am pus speranta. Toata lumea mi-a zis sa astept. Dar simt ca intru in sevraj deja. Cred ca singura solutie e sa imi fac un id nou dar care sa nu aiba datele mele personale. Asta inseamna ca sunt spam???

Pink- Bad Influence


Update: Astazi, cenzura yahoo a luat sfarsit! Nu am primit raspunsul promis, dar s-a deblocat totul. Si la mine, si la prietenele mele. Dar acum am vreo doua id-uri in plus si nu stiu ce sa fac cu ele.